27 februarie 2010

Cum sa pictezi o pasare


Pictează mai întâi o colivie
cu uşa deschisă
pictează apoi
ceva frumos
ceva simplu
ceva util
pentru pasăre
Pune apoi tabloul pe un copac
într-o grădină
într-o pădure
sau pădurice
Ascunde-te-n tufiş
fără nici o vorbă
fără să te mişti...
Câteodată pasărea vine repede
dar e posibil să treacă ani
până se va decide
Nu te descuraja
aşteaptă
aşteaptă ani la rând de-i necesar
cât de încet sau cât de repede veni-va pasărea
n-are nici o legătură
cu reuşita tabloului
Când pasărea soseşte
dacă soseşte
păstrează tăcere adâncă
aşteaptă ca pasărea să intre în colivie
şi când a intrat
închide-ncetişor uşiţa cu pensula
apoi
şterge una câte una gratiile
având grijă să nu atingi aripile păsării
Pictează apoi copacul
alegând cea mai frumoasă creangă
pentru pasăre
Pictează frunzişul verde şi vântul proaspăt
pulberea solară
foşnetul animalelor de iarbă-n căldura verii
şi-apoi aşteaptă ca pasărea să vrea să cânte
dacă pasărea nu cântă
e un semn rău
semn că tabloul e rău
dar de cântă - e semn bun
semn că poţi să-l semnezi
Atunci smulge-ncetişor
una din penele păsării
şi scrie-ţi numele-n colţul tabloului.


26 februarie 2010

Accidente ale tacerii


-->

      
         "Noi sîntem ca un cîntec, nu credeti? Un cîntec nu se poate cînta niciodata de la sfîrsit spre început. Trebuie sa-l cînti totdeauna îndreptîndu-te spre sfîrsit. Pe parcurs, în timp ce cînti înca si muzica te îmbata, îti dai seama ca sfîrsitul se apropie totusi, oricît l-ai amîna. Încerci sa lungesti putin notele, dar asta nu da cîntecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzica între timp. Amîni doar sfîrsitul. Te încapatînezi sa nu recunosti o evidenta. Ca orice cîntec are un sfîrsit. Oricît ar fi de frumoasa o melodie, vine o clipa cînd ea e acoperita de tacere. Cînd tacerea e mai puternica decît muzica.
Astfel ca orice cîntec, orice concert mi se parea ca nu este decît un continuu avertisment.
Mi se repeta mereu ca frumusetea, vraja sînt provizorii. Ca dupa ele va urma tacerea. Ca sunetele acelea minunate pe care le ascultam se vor preface în tacere, în cenusa. Muzica va muri.
Nu putem în timpul concertului sa fugim înapoi prin desisul sunetelor spre clipa cînd, îmbatati de muzica , am deschis buzele si am început sa murmuram. Pe masura ce înaintezi în emotie, te apropii si de sfîrsitul ei. Nimic nu te poate salva. Nu exista decît frumuseti trecatoare. Eterna e doar tacerea. Concertele care întrerup tacerea nu fac decît s-o tulbure cîteva clipe ca o piatra care loveste suprafata încremenita a unui lac.  Atît dureaza muzica .  Atît dureaza cît si cercurile concentrice de pe luciul unui lac. Restul, da, restul e tacere. Orice am face. Concertele sînt ca si noi.  Accidente ale tacerii."

Viata pe un peron – Octavian Paler



25 februarie 2010

Actorii


Cei mai dezinvolti - actorii!
Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cind incep sentimentele sa se clarifice

Moartea lor pe scena e atat de naturala,
Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Morti tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!

Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.

23 februarie 2010

Simetrie

-->
 
Mergeam asa,
cand in fata mea,
S-au desfacut doua drumuri
Unul la dreapta,
Si altul la stanga,
Dupa toate regulile simetriei.


Am stat,
Mi-am facut ochii mici,
Mi-am tuguiat buzele,
Am tusit,
Si-am luat-o pe cel din dreapta.
(Exact cel care nu trebuia
Dupa cum s-a dovedit dupa aceea.)


Am mers pe el cum am mers,
De prisos sa mai dau amanunte.
Si dupa aceea in fata mea s-au cascat doua
Prapastii:
una la dreapta,
alta la stanga.
M-am aruncat in cea din stanga,
Fara macar sa clipesc, fara sa-mi fac vant,
Gramada cu mine in cea din stanga,
Care, vai, nu era cea captusita cu puf!
Taras m-am urnit mai departe.
Si deodata in fata mea
S-au deschis doua drumuri.
"V-arat eu voua! -mi-am zis-
Si-am apucat-o tot pe cel din stanga,
In vrajmasie.
Gresit , foarte gresit ,cel din dreapta era
Adevaratul, adevaratul, marele drum, cica.
Si la prima rascruce
M-am daruit cu toata fiinta
Celui din dreapta . Tot asa,
Celalalt trebuia acum, celalalt..
Acum merindea imi e pe sfarsite,
Toiagul din mana mi-a imbatranit,
Nu mai dau din el muguri
sa stau la umbra lor
Cand ma apuca disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scartaie si maraie impotriva-mi,
C-am tinut-o tot intr-o greseala...


Si iata in fata mea iar se casca,
Doua ceruri:
Unul la dreapta,
Altul la stanga. 

de Marin Sorescu 

22 februarie 2010

Dedublare



Noaptea cineva umbla cu hainele mele
Si mi le poarta.
Dimineata observ pe pantofi noroi proaspat,
Cine-o fi semanind la umblet cu mine?
De la o vreme a inceput
Sa-mi imbrace si gindurile.
Cind ma trezesc nu le mai gasesc niciodata
Unde le-am pus.
Sint uzate, obosite, cu cearcane in jurul ochilor,
Se cunoaste ca cineva a gindit cu ele
Toata noaptea.
Cine s-o fi potrivind la suflet cu mine?

de Marin Sorescu

 

20 februarie 2010

Cursa



“Mai departe de moarte, mai departe de viata, mai departe de dragoste, mai departe de mine, mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost, de cei care am fi putut deveni. Si cursa continua.”

Octavian Paler

18 februarie 2010

Contratimp


Imi intind aripile...
Te asezi ostenit.

Mi-e sete de zbor...
Ti-e somn de repaus.

Sarut cuvantul...
Imbratisezi tacerea.

Visez primavara ce va veni...
Retraiesti primavara trecuta prin tine.

Iti astept glasul...
Imi trimiti cuvinte mute.

Iti mangai parul...
Imi zambesti indepartat.

Iti intind sufletul in palma...
Ai palmele pline de suflete.

Privesc curioasa orizontul...
Surazi stins a “deja vu”.

Incerc sa aprind o candela in noapte...
Aprinzi inca o stea pe cerul de ieri.

Iti ofer rasaritul zilelor mele...
Il acoperi cu perdeaua grea a indiferentei.

Imi simt aripile grele,
cuvintele frante,
visele ranite...
Sufletul cauta cu pasi sovaielnici drumul inapoi spre casa...
De acolo nimeni nu-l va mai alunga.

17 februarie 2010

cand cuvintele dor...


vorbele tac, pierdute-n taceri,
amintiri ce alunga prezentul,
se nasc in neant si ajung nicaieri,
cand astept ce nu stiu
si ma doare un dor,
din taceri sa renasca cuvantul...
m-a durut sa-l rostesc,
acum doare sa-l tac,
ma apasa cerandu-si firescul,
as fi vrut sa-l ascund
sau mai bine sa-l pierd,
insa tine in el universul...
s-a nascut prea tarziu,
sau tarziu l-am gasit,
e cuvantul de dupa tacere,
mi-a fost bine un timp,
am crezut ca-i un joc,
dar e jocul ce-aduce durere...
acum e tarziu,
m-am pierdut in cuvant,
sau cuvantul ma pierde pe mine,
mereu indecis, ajung calator
pierdut in hatisul tacerii
la vremea cuvintelor de nerostit,
la ceasul cand vorbele dor...

Romulus Albu

15 februarie 2010

Umbra



Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu

Şi-apoi intr-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu

Flămînd de iubirea intreagă
Pe vremi cu amurg mohorît
Cînd zorile noaptea-şi dezleagă
Mă satur cu-o umbră şi-atît

Si sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborît
Tu umbră tăcută si dragă
Aşează-ţi fularul la gît

O umbră se închide în mine
O umbră prin mine trecu
E-atîta de rău că e bine
E-atîta de mult dacă e nu

Bocovia-şi iese din sine
Şi rîde in "a" şi în "u"
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti tu

Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă

de Adrian Paunescu

14 februarie 2010

E totul randuit sa se intample


Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi, sa umbli, ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?

Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?

E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,

Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.

George Tarnea

13 februarie 2010

Aud...


 
Aud ecoul vremii de parca merg spre mari
si tot asa de parca vin marile spre mine,
aud tacerea vremii de parca intru-n zari
si tot asa de parca vin zari sa ma incline.

Intoarcerea-mi rotunda din tipat spre taceri
e ca plecarea lavei spre piatra din vezuvii,
cand numai fata pietrei se-ntoarce catre ieri,
cand numai fata marii se-ntoarce catre fluvii.

Cateodata luna e ca un soare sterp,
cateodata tera, e ca o luna mare.
In mine striga timpul. In mine spatii fierb.
Prin mine omul trece. Prin mine noaptea doare.

de Alexandru Andritoiu

12 februarie 2010

azi mi-e somn,



mi-e somn sa ies cateva ore la plimbare.
La multele grade de aici, racoarea lacului si umbra copacilor pot sa fie optiunile potrivite. Mi-e somn sa stau la o terasa, mi-e somn sa beau o bere si sa privesc fetele, sa mananc alune si sa ascult pasarile.
Mi-e somn de un gratar bine asezonat.
Mi-e somn sa ma inghesui cu lumea, prin metrou. Sa-l ascult pe trubadurul cu chitara si statie de amplificare montata pe un carucior de piatza.
Mi-e somn sa alerg cu cainele. Si mi-e somn sa mai beau o bere, sa continui sa fac ochi dulci fetelor. Celor ce nu se sperie dupa prima ochiada.
Cred ca mi-e somn sa incerc ceva nou.
Probabil sa-mi vopsesc unghiile, sa-i
fac pe plac cainelui. Tot mai des imi
spune ca in casa noastra lipseste o
mana de femeie...
Liniste va rog, vreau sa mi-e somn...!

drumuri...

livada tropicala
roua...
sambata de sus



rasarit de soare peste atlantic

san remo

casino, monte carlo nisa, promenade des anglais

saint tropez, plaja lui Brigitte Bardot
marseille

figueres, teatrul muzeu Dali
valencia
la gomera, canare
tenerife
gran canaria
cannes, teatrul festivalului de film
venetia
orhidee...pentru sefa blogului;)



e tarziu



invelitu-mi-am pasii in frunze cazute,
sa nu deranjez netacerea,
iar gandul mi-l port in imagini trecute,
secvente finale, inchise-n abis
ce poarta-ngrijit resemnarea.

astazi plec invelit in eternele-mi zbateri,
spre un ieri ce nu are nici azi, nici va fi...
o sa-mi caut un loc intre marile treceri,
sa astept linistit, amagit de speranta,
ca si maine-i o zi.

in bagajul de drum, un sarut si o floare,
imi vor fi nelipsitii prieteni,
de-un "a fost prea frumos" ma alung constient,
ca sa merg nicaieri, insotit de nimic,
acolo unde trecutul moare.

mai lasa-mi privirea s-adaste o clipa
pe fatza brazdata de lacrimi,
ai fost doar un vis, o bataie de-aripa,
ramai o icoana, oriunde as fi,
departe de dulcile patimi.

mai aud ratacit un suspin de iubire,
alungat muribund dintr-un suflet pustiu,
zvarcolit intr-o ultima, grea tresarire,
ramas bun, acum plec,
e tarziu...
Romulus Albu


concertul de aranjuez

http://www.youtube.com/watch?v=w8LL1x6J2rU

ruga


da-mi doamne putere sa-nfrunt infinitul,
sa trec peste drumuri batute,
sa descopar in treacat sarutul,
si zborul spre culmi negandite!
ascunde-ma doamne in taina,
in palma cerestilor patimi,
sa-nvat ce inseamna iubirea,
sa uit rostuitele lacrimi...
invata-ma mersul in soapta,
privitul in noapte, suspinul,
sa-mi scriu din infrangeri izbanda,
sa neg mai departe destinul...
arata-mi parinte apusul,
si zorii trezirilor mele
dezleaga-mi sertarul cu bune,
arunca bagajul cu rele,
da-mi soare in miezul de iarna,
da-mi floarea ce stie sa-mi cante,
si lasa-mi privirea-nsetata,
spre vesnica vara fierbinte...
invata-m-apoi ridicarea,
trezitul la viata, pornirea,
eu am invatat doar caderea,
lovitul de prag, ratacirea...
da-mi ploaia ce stie sa spele,
greselile mele stiute,
si vantul ce poate sa sterga
a pasilor urme gresite...
nu-mi cere sa fiu mai cuminte,
sunt omul cu bune si rele,
mai da-mi o sperantza, parinte,
sa repet doar greselile mele...
Romulus Albu

Confesiune




Recunosc, sunt vinovata de complicitate la crima. Am ucis impreuna misterul, magia care incerca sa ne apropie. Cum am facut-o? Nu stiu, nu-mi amintesc nimic...

Cer circumstante atenuante! N-am vrut decat sa te iubesc. Am vrut doar sa ma apropii de tine, si am reusit... insa prea mult, prea repede, prea devreme. M-am grabit sa alerg la pieptul tau si n-am observat ca tu strangeai inca in brate, trecutul. Avida de tine, nu m-am priceput sa-ti mangai tacerea si am ranit-o.

Am incercat sa anulam timpul, alunecand peste etape, iar timpul, razbunator, ne pedepseste acum, amintindu-ne ca noi nu am avut timp sa ne tinem de mana, nu ne-am oferit timp pentru mangaieri, nu ne-am lasat timp sa ni se faca dor, n-am apucat sa privim impreuna rasaritul...

Si iata-ne acum condamnati, obligati sa privim impreuna apusul... apusul a ceea ce putea sa fie, daca i-am fi acordat o sansa, o farama de timp.

Abia acum inteleg de ce sangereaza cerul la apus...


Urma pasului tau



Am vazut in ochii tai ceva...
nu stiu ce a fost,
poate mi s-a parut,
dar avea voluptatea si foamea dorintei.
Am intors pentru o chipa privirea si...
a disparut.

Am vazut ceva in privirea ta...
nu stiu ce era,
dar parea ca se scalda in apele ei verzi,
ca un copil in racoarea dulce a raului
sub soarele lui cuptor.
Din neatentie, am clipit, numai o data, si...
a disparut.

Am vazut ceva in smaraldul ochilor tai...
nu stiu ce-am vazut,
dar avea zambetul dulce al cireselor coapte
sub cerul senin al lunii lui mai.
Mi-am indepartat pentru o clipa suvita rebela de pe frunte si...
l-am vazut alunecand neputincios,
rostogolindu-se speriat
de pe culmile verzi al ochilor tai.

Il privesc acum...
cu umerii franti si privirea absenta,
acoperindu-si cu palmele ranile sangerande,
ghemuit in resemnare,
in urma adanca a pasului tau.

lizi.s

Trimit vantul catre tine



Intind spre tine bratele-mi de aer
Sa-ti mangai parul ravasit
Cu degete de vant.
Adii tacuta la stanga ta
Acolo unde zorii inca se tem sa se-nfiripe
Atenta sa nu tulbur petalele amintirilor
Ce se desprind incet din floarea trecutului
Pe care elegant, o porti inca la rever.
Cad fara ecou, dar cu regret
Purtand cu ele stelele noptilor tale
Una, cate una, mereu spre dreapta.
Ating cu varful sufletului
Argintul amintirilor tale
Si cu palmele calde
Incerc sa culeg gandul
Care-ti intuneca privirea
Sa-l incalzesc cu anii mei
Sa ti-l ofer apoi
Sperand sa-ti cresc pe chip
Zambetul pretios de care mi-e atat de dor...

lizi.s

Balada absentei



Prea departe trupul tău,
Prea aproape disperarea
Că nu pot vorbi cu marea,
Să-nţelegi cât mi-e de rău…

Prin absenţa ta din gând,
Drumu-ntorcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Şi ne-am contopit plângând.

Prea aproape starea mea,
Prea departe amintirea
Petrecută cu privirea,
Până a căzut o stea…

Şi te-am pus in locul ei,
Să veghezi, de la distanţă,
Visul fără de substanţă,
Ca o ploaie de scântei…

De la care nu ai cum
Să aştepţi o mângâiere -
Mari iluzii efemere
Şi-un mărunt ecou postum.

de George Tarnea

Acolo unde cred ca esti





Acolo unde cred ca esti
Nici trenurile nu strabat
Acolo ca de sticla par
Padurile de brad brumat.


Tot mai departe simti si taci
Adaugat la rest mereu
Si nu mai pot inainta
Decat pierzandu-ma si eu.


Cum ninge, alb e orice drum
Si alb respira-ntregul timp
Nici nu te-as recunoaste-acum
Desperecheat si fara nimb.


Mi-e mila si sa-mi amintesc
Dar nici sa uit nu ma indur
Cata parere-i in destin
Cata greseala-i imprejur.


Cu degete de frig adun
Ca sub un sal inzapezind
Sufletul nostru inca bun
Miscarea lui catre argint.


Cum ninge, nu s-ar mai opri
Si fi-vor brazii ingraditi
Acolo unde cred ca esti
Printre barbari meteoriti.


In fiecare an astept
Sa ninga, sa te pot vedea
Daca privesti, daca asculti
Daca mai intelegi ceva.

de Constanta Buzea


Iubire nu exista


iubire nu există,
exista doar creduli,
iluzii şi speranţă
şi visuri de nebuni...


iubire nu există,
ci, numai dor de ea,
minciună şi orgolii,
putinţă de-a putea...


iubire nu există,
e-un fel de dumnezeu,
în care crezi o viaţă
şi-l tot aştepţi mereu...


iubire nu există,
de nu crezi în minuni,
ci, doar dureri sfinţite
în lacrimi de nebuni!


de Paparuz Adrian

Definitia strigatului



Ţi-aş spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ţi-aş spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ţi-aş spune ceva,
ce-ai ştiut,
sau ce ştiu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
şi s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.


de Octavian Paler

10 februarie 2010

Avem timp


Avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.

Octavian Paler