ruga

da-mi doamne putere sa-nfrunt infinitul,
sa trec peste drumuri batute,
sa descopar in treacat sarutul,
si zborul spre culmi negandite!
ascunde-ma doamne in taina,
in palma cerestilor patimi,
sa-nvat ce inseamna iubirea,
sa uit rostuitele lacrimi...
invata-ma mersul in soapta,
privitul in noapte, suspinul,
sa-mi scriu din infrangeri izbanda,
sa neg mai departe destinul...
arata-mi parinte apusul,
si zorii trezirilor mele
dezleaga-mi sertarul cu bune,
arunca bagajul cu rele,
da-mi soare in miezul de iarna,
da-mi floarea ce stie sa-mi cante,
si lasa-mi privirea-nsetata,
spre vesnica vara fierbinte...
invata-m-apoi ridicarea,
trezitul la viata, pornirea,
eu am invatat doar caderea,
lovitul de prag, ratacirea...
da-mi ploaia ce stie sa spele,
greselile mele stiute,
si vantul ce poate sa sterga
a pasilor urme gresite...
nu-mi cere sa fiu mai cuminte,
sunt omul cu bune si rele,
mai da-mi o sperantza, parinte,
sa repet doar greselile mele...

Romulus Albu