29 octombrie 2014
4 septembrie 2014
Ma uit cum pleaca vara...
Cu bine, vara draga! Deja imi este dor de tine...
17 august 2014
24 ianuarie 2014
Drumul nebatut
Doua drumuri mi se arata in padurea aurie
Si tare regretam ca-mi fusese dat tocmai mie
Sa aleg.Calator fiind,am stat acolo indelung
Si am privit departe pe cel ce dadea intr-un crang
Iar copacii imi parura dintr-o data intinsi la pamant.
Dupa ce am apucat-o pe celalalt drum
Crezand ca poate am ales mai bine acum
Caci parca avea mai multa iarba
Mi-am spus repede,in barba,
Ca sunt cam la fel.
In acea dimineata semanau atat de mult
Frunzele nu fusesera calcate demult
Oh,am pornit-o pe cel dintai si a doua zi
Desi stiam exact unde ma va opri.
Si atunci m-am indoit de el.
Va spun toate acestea cu un oftat,
S-a intamplat candva,pe inoptat,
In padure doua drumuri am vazut-
L-am apucat pe cel mai putin batut
Si asta a contat.
de Robert Frost
1 ianuarie 2014
La multi ani!!!
In baza art. 1 din legea revelionului/2014 care intra in vigoare la 01.01.2014 dispun: condamnarea d-voastra in anul care urmeaza la un trai bun, iubire, sanatate si liniste sufleteasca! Cu executare de indata si fara somatie!
La multi ani!
.
28 decembrie 2013
de Anul Nou...
"Anul Nou şi Crăciunul sunt ca o pauză de teatru. Se duce omul la bufet, bea un păhărel şi se întoarce la locul lui. Optimiştii speră că următorul act va fi mai reuşit."
citat din Gabriel Laub
.
24 decembrie 2013
In seara de Craciun
Afară ninge liniştit,
În casa arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar şi dulce.
Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.
Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Şi îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.
de George Cosbuc
Colindatorii
Cad fulgii mari încet zburând,
Şi-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul.
De mult şi patul ne-aştepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar şi dulce
Cum sta pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Şi boul cum sufla milos
Căldură ca să-i facă,
Drăguţ un miel cum i-au adus
Păstorii de la stână
Şi îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mână.
Şi-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Şi vin mereu, s-opresc în drum;
S-aud acum în tindă
Noi stăm cu ochii pironiţi
Şi fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniţi
Cu Ler, oi Domnul mare!
Ei cântă-nălţător şi rar
Cântări de biruinţă,
Apoi se-ntorc şi plâng amar
De-a Iudei necredinţă,
De spini, de-ostaşi, şi c-a murit …
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar şi dulce
Cum sta pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Şi boul cum sufla milos
Căldură ca să-i facă,
Drăguţ un miel cum i-au adus
Păstorii de la stână
Şi îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mână.
Şi-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Şi vin mereu, s-opresc în drum;
S-aud acum în tindă
Noi stăm cu ochii pironiţi
Şi fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniţi
Cu Ler, oi Domnul mare!
Ei cântă-nălţător şi rar
Cântări de biruinţă,
Apoi se-ntorc şi plâng amar
De-a Iudei necredinţă,
De spini, de-ostaşi, şi c-a murit …
Dar s-a deschis mormântul
Şi El acum e-n cer suit
Şi judeca pământul.
Şi până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
În casă-ne Crăciunul.
Şi când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Şi-n faşe mic pe Domnul.
Şi El acum e-n cer suit
Şi judeca pământul.
Şi până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
În casă-ne Crăciunul.
Şi când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Şi-n faşe mic pe Domnul.
de George Cosbuc
21 decembrie 2013
Iarna
Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Raspândind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se îmbraca mândra tara;
Soarele rotund si palid se prevede pintre nori
Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în departare,
Ca fantasme albe plopii însirati se perd în zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.
Dar ninsoarea înceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.
Iata-o sanie usoara care trece peste vai...
În vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.
de Vasile Alecsandri
18 decembrie 2013
Lectia de zbor
Mai întâi îţi strângi umerii,
mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Şi acesta e zborul.
Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor
Şi acesta e timpul.
Îţi strângi râurile
cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripile altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.
de Nichita Stanescu
7 decembrie 2013
Contabilitate
Cand trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali.
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta (de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).
de Marin Sorescu
6 decembrie 2013
Atat de rar ne este data starea
de calm curat cand ninge si-mprejur e
o rariste de pini ori o padure
ca fumul ne-nconjoara departarea
cand printre trunchiuri tapii trec sa-si mute
puii si mangaiatele lor ciute
incremenind de teama cand se-aude
umbra miscandu-si marginile ude
cand mult iubindu-te as vrea prosteste
sa te indemn sa-ti poruncesc priveste
acum nu mai tarziu si nu pe fuga
cand mult iubindu-te raspund in ruga
tradez ranita starea noastra rara
de bland vanat adulmecat de fiara
de Constanta Buzea
3 decembrie 2013
Decembre
Te uită cum ninge decembre ...
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.
Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă ... zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre ...
Nu râde ... citeşte-nainte.
E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă ...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre ...
Nu râde ... citeşte-nainte.
de George Bacovia
Abonați-vă la:
Postări (Atom)