e tarziu

invelitu-mi-am pasii in frunze cazute,

sa nu deranjez netacerea,

iar gandul mi-l port in imagini trecute,

secvente finale, inchise-n abis

ce poarta-ngrijit resemnarea.

astazi plec invelit in eternele-mi zbateri,

spre un ieri ce nu are nici azi, nici va fi...

o sa-mi caut un loc intre marile treceri,

sa astept linistit, amagit de speranta,

ca si maine-i o zi.

in bagajul de drum, un sarut si o floare,

imi vor fi nelipsitii prieteni,

de-un "a fost prea frumos" ma alung constient,

ca sa merg nicaieri, insotit de nimic,

acolo unde trecutul moare.

mai lasa-mi privirea s-adaste o clipa

pe fatza brazdata de lacrimi,

ai fost doar un vis, o bataie de-aripa,

ramai o icoana, oriunde as fi,

departe de dulcile patimi.

mai aud ratacit un suspin de iubire,

alungat muribund dintr-un suflet pustiu,

zvarcolit intr-o ultima, grea tresarire,

ramas bun, acum plec,

e tarziu...

Romulus Albu