4 septembrie 2014

Ma uit cum pleaca vara...





   O vad cum se indeparteaza tarandu-si trena lunga de valuri si scoici, fluturandu-si in vant pletele blonde ce imprastie in jur aroma de caise coapte. Paseste sovaielnic, trei pasi inainte si unul pe loc, parca ar vrea sa mai ramana.  Din cand in cand priveste inapoi cu nostalgie, si din ochii-i albastrii ca cicoarea aluneca lacrimi calde ce cad peste frunzele vestede asternute pe carare. Castanele stau sa cada iar de pe dealuri se simte mirosul strugurilor copti. E timpul.
Cu bine, vara draga! Deja imi este dor de tine...




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu