1 martie 2010

Printul si Magicianul


  A fost odata un print tinar care credea in toate lucrurile in afara de trei. Nu credea in printese, nu credea in insule,  nu credea in Dumnezeu.  Imparatul,  tatal sau,  ii spusese ca aceste lucruri nu exista.  Si cum nu erau nici printese,  nici insule si nici vreun semn al existentei lui Dumnezeu in imparatia tatalui sau, tinarul print ii dadu crezare. Dar intr-o zi, printul fugi din palat si ajunse in imparatia vecina. Aici,  spre uimirea sa,  vazu insule in largul coastelor si pe aceste insule niste fapturi stranii si tulburatoare carora nu indrazni sa le dea nume.  In timp ce cauta o barca pe mal,  un barbat imbracat in haine de seara se apropie de el.
-Insulele de colo sint adevarate? intreba tinarul print.
-Bineinteles ca sint insule adevarate, raspunse barbatul in haine de seara.
-Si fapturile acelea stranii si tulburatoare?
-Sint toate printese adevarate si autentice.
-Atunci trebuie sa existe si Dumnezeu!  striga printul.
-Eu sint Dumnezeu,  raspunse omul in haine de seara,  inclinindu-se usor.
Tinarul print se intoarse acasa cit putu mai repede.
-Iata-te inapoi deci, ii zise imparatul.
-Am vazut insule,  am vazut printese,  l-am vazut pe Dumnezeu,  ii raspunse printul,  cu repros in glas.
Imparatul ramase impasibil.
-Nu exista nici insule adevarate,  nici printese adevarate si nici Dumnezeu adevarat nu exista.
-Dar am vazut cu ochii mei!
-Ia spune-mi cum era imbracat Dumnezeu.
-Dumnezeu era in haine de seara.
-Avea minecile hainei suflecate?
Printul isi aduse aminte ca asa erau.  Imparatul zimbi.
-E un costum de magician.  Ai fost pacalit.
Auzind acestea,  printul pleca din nou in imparatia vecina si se duse pe acelasi mal unde ii iesi din nou in cale omul in haine de seara.
-Imparatul,  tatal meu,  mi-a spus cine esti,  zise printul indignat.  Data trecuta m-ai pacalit,  dar nu se va mai intimpla.  Acum stiu ca insulele nu sint reale si nici printesele nu sint reale,  pentru ca tu nu esti decit un magician.
Omul in tinuta de seara zimbi.
-Nu eu te pacalesc,  baiete.  In imparatia tatalui tau exista multe insule si multe printese,  dar tatal tau te tine sub vraja lui si nu le poti vedea.
Printul se intoarse acasa ginditor.  Cind il vazu pe imparat,  se uita drept in ochii lui.
-Tata,  e adevarat ca nu esti imparat ci doar un magician?
Imparatul zimbi si isi sufleca minecile.
-Da,  fiule,  sint magician.
-Atunci barbatul de pe mal era Dumnezeu.
-Barbatul de pe mal era doar un alt magician.
-Trebuie sa cunosc adevarul adevarat,  adevarul de dincolo de magie.
-Nu exista adevar dincolo de magie,  raspunse imparatul.
Printul fu cuprins de tristete si zise:
-Am sa ma omor.
Prin farmecele sale,  imparatul chema moartea sa vina.  Moartea aparu in usa si ii facu semn printului sa vina cu ea.  Printul se infiora.  Isi aminti de insulele frumoase,  frumoase dar ireale si de printesele ireale,  ireale dar frumoase.
-Prea bine,  zise.  Voi putea indura totul.
-Vezi,  fiule,  zise imparatul,  acum esti si tu magician.


Un comentariu:

  1. Oalio, sis...ce m-ai lovit cu Magicianul asta...cartea mea preferata. De cate ori o recitesc, si o recitesc extrem de des, simt ca ma regasesc in Alison...Aceasi lupta pentru iubire, pentru a fii acceptata...Si aceeasi resemnare finala...
    Multumesc, Lizi...

    RăspundețiȘtergere