12 februarie 2010

e tarziu



invelitu-mi-am pasii in frunze cazute,
sa nu deranjez netacerea,
iar gandul mi-l port in imagini trecute,
secvente finale, inchise-n abis
ce poarta-ngrijit resemnarea.

astazi plec invelit in eternele-mi zbateri,
spre un ieri ce nu are nici azi, nici va fi...
o sa-mi caut un loc intre marile treceri,
sa astept linistit, amagit de speranta,
ca si maine-i o zi.

in bagajul de drum, un sarut si o floare,
imi vor fi nelipsitii prieteni,
de-un "a fost prea frumos" ma alung constient,
ca sa merg nicaieri, insotit de nimic,
acolo unde trecutul moare.

mai lasa-mi privirea s-adaste o clipa
pe fatza brazdata de lacrimi,
ai fost doar un vis, o bataie de-aripa,
ramai o icoana, oriunde as fi,
departe de dulcile patimi.

mai aud ratacit un suspin de iubire,
alungat muribund dintr-un suflet pustiu,
zvarcolit intr-o ultima, grea tresarire,
ramas bun, acum plec,
e tarziu...
Romulus Albu


2 comentarii:

  1. versuri scrise demult, din nou actuale... :) >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. "si te-ai dus, dulce minune... "
    Nu ai idee cat imi lipsesti...

    RăspundețiȘtergere