31 iulie 2010

asa de simplu...!



Pe catifeaua alba a noptii linistite,
Dansand un verde-albastru-gri inchis,
Saltau zburand, din amintiri trecute,
Imagini nevazute dintr-un vis.

Intoarse, incalcite, tremurande,
Trag dupa ele anii ce-or veni,
Pornind cu primavara lunii blande
Cand am jurat ca nu voi suferi.

E prea devreme sa trezesc trecutul,
Si prea tarziu ca sa-l mai pacalesc.
Sfarsitul se confunda cu-nceputul,
"Ti-am spus cumva ca si eu mai traiesc?"

Cu roua diminetii peste gene,
Cu bratele intinse-n infinit,
O sa m-auzi,strigand de peste vreme :
"Iluzie dulce, tare te-am iubit!"

* * *

Pierdut in noapte, coplesit de stele,
In suflet cu-n bacovia nenascut,
Admit ca sunt doar umbra umbrei mele.
Sfarsit ce se termina-n inceput...

Romulus Albu


 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu