visarea-mi preumbla cu pas sovaielnic,
timid, in tacerile noptii,
ce-a fost mult a trecut, mai ramane o zi,
sa-mi las viata in mainile sortii.
n-o sa fie bilant, nici macar un cuprins,
nu mai vreau sa pietrific hazardul,
platesc pasii gresiti, inapoi in trecut,
si de maine
anotimpuri in soare, canta cineva,
sorbindu-si cafeaua in tihna,
dincolo de final o sa trec nevazut,
dupa toamna, sa caut odihna...
multumescu-va oameni, voua, martori tacuti,
fara stiintza si fara vreo vina,
dupa noapte, flamand de lumina.
vreau sa-mi ninga in suflet cu fulgi de uitare,
vreau sa ploua, sa-mi spele privirea,
vreau speranta de azi peste anul de ieri,
oameni buni, sa iertati ratacirea...!
Romulus Albu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu