31 iulie 2010

mamei...

pasi de cetina peste umbre tarzii, inspre seara,
fulgi dantuind intr-o pasnica muzica, stranie,
stele si nori, si-n adancuri de suflet o gheara,
sau un gand lunecat peste urme adanci,ca o sanie...
departe, in zare, e lumea mea calda, visata,
e dorul plecat sa-mi anunte timid resemnarea,
acolo-i si mama, cu fruntea pe-o mana lasata,
si gandu-i scrutand cu sperante in van, departarea...
o sa faca din nou cozonaci, paine calda, sarmale,
pe bradut o sa-ntinda beteala-mpletita cu doruri,
vad faptura-i firava catand prin odaile goale,
si-amintirea duioasa pe chipu-i cu lacrimi in valuri...
vin la anu', maicuta, sa-mi pastrezi camera incalzita,
o s-aduc eu si bradul, si vinul, si painea,
daca-ntarzii, sa nu ma astepti tot trezita,
as vrea eu sa zbor, insa astazi prea mare e lumea...

Romulus Albu



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu