cand cuvintele dor...

vorbele tac, pierdute-n taceri,
amintiri ce alunga prezentul,
se nasc in neant si ajung nicaieri,
cand astept ce nu stiu
si ma doare un dor,
din taceri sa renasca cuvantul...
m-a durut sa-l rostesc,
acum doare sa-l tac,
ma apasa cerandu-si firescul,
as fi vrut sa-l ascund
sau mai bine sa-l pierd,
insa tine in el universul...
s-a nascut prea tarziu,
sau tarziu l-am gasit,
e cuvantul de dupa tacere,
mi-a fost bine un timp,
am crezut ca-i un joc,
dar e jocul ce-aduce durere...
acum e tarziu,
m-am pierdut in cuvant,
sau cuvantul ma pierde pe mine,
mereu indecis, ajung calator
pierdut in hatisul tacerii
la vremea cuvintelor de nerostit,
la ceasul cand vorbele dor...

Romulus Albu